acuzator public
/a.ku.za'tor 'pu.blik/Etimologie
Din acuzator + public.
Definiții
- (jur.) persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale.
Din acuzator + public.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică